Știri și evenimente

Baza de date DaT18 continuă să evolueze, chiar dacă unele dintre modificările operate în spate reclamă un timp îndelungat de pregătire pentru lansarea în varianta publică. Pe parcursul ultimelor luni, secțiunea cuprinzând informațiile despre localitățile din Transilvania a trecut printr-un complicat proces de georeferențiere, care a presupus atât importarea coordonatelor GPS pentru fiecare așezare în parte, dar și verificarea pe hărțile de secol XVIII și pe cele actuale a exactității datelor disponibile în colecțiile open-source. Astfel, opțiunilor de interogare deja existente li se adaugă de acum posibilitatea accesării informațiilor din baza de date prin intermediul interfeței grafice a hărții parohiilor ortodoxe ardelene, prin folosirea butonului Caută pe hartă din pagina Baza de date. Georeferențierea reprezintă, totodată, pasul necesar pentru deschiderea de noi piste interpretative și de analiză a datelor, care vor fi exploatate în perioada următoare. Pe lângă această actualizare substanțială, au fost de asemenea operate mici intervenții asupra datelor introduse anterior, fie pentru uniformizarea mai deplină a lor, fie pentru corectarea unor erori minore.

Din cauza pandemiei de la nivel global, termenul de finalizare al proiectului DaT18 a fost prelungit până în luna septembrie, oferind șansa amânării în locul anulării complete a activităților de cercetare rămase pentru acest an. Cum restricțiile de călătorie au început să fie ridicate în cea mai mare parte a Europei în vară și în ciuda limitărilor impuse cetățenilor români ca urmare a noului val de cazuri COVID-19 înregistrate în țară, am putut astfel să efectuez și cel de al doilea stagiu de cercetare în Arhivele Naționale ale Ungariei din Budapesta în perioada 30 iulie – 23 august. Ținta mea au fost, de această dată, dosarele comisiei imperiale însărcinate cu separarea ecleziastică a Bisericilor Ortodoxă și Greco-Catolică din Transilvania în 1762 și în anii imediat următori (F71: Gubernium Transylvanicum in politicis, Commissio Aulica). Cu toate că unele dintre documentele acestea au fost deja utilizate de o manieră remarcabilă, cu precădere în lucrările Gretei Miron, accesul la originalele actelor comisiei este esențial pentru a duce cercetarea un pas mai departe și pentru a planifica dezvoltările ulterioare ale proiectului. În ciuda faptului că am lucrat din nou cu microfilme, cele trei săptămâni petrecute la Budapesta s-au dovedit de această dată un interval foarte puțin generos, întrucât nevoia de a stopa răspândirea coronavirusului a obligat Arhivele Naționale să își reducă programul de lucru și să limiteze numărul cercetărilor admiși în sălile de studiu în fiecare zi. În aceste condiții, parcurgerea, rezumarea și fotografierea a mii de pagini de documente a fost mai complicată decât de obicei și a fost nevoie de o planificare atentă pentru a putea fi dusă la capăt la timp.

Situația de urgență creată de pandemia de coronavirus a pus lumea academică într-o pauză forțată, ceea ce pentru proiectul DaT18 a însemnat amânarea conferințelor și stagiilor de cercetare plănuite în această primăvară, însă concentrarea activității la domiciliu a permis progrese rapide în ce privește dezvoltarea bazei de date. Astfel, respectând calendarul inițial, această actualizare de proporții adaugă detaliile a 1.224 de clerici incluși în conscripția din 1767, ceea ce înseamnă practic încheierea catalogării preoților care au servit în eparhia ortodoxă din Transilvania între 1762–1767. Operațiunile de personificare și de stabilire a conexiunilor între înregistrări au condus la precizarea a circa 1.600 de cariere individuale din numărul total de 2.599 de intrări, dar, dat fiind specificul surselor, stabilirea identităților nu a fost mereu evidentă și eventuale ajustări ulterioare rămân posibile. Schimbările față de versiunea 2.1 includ, de asemenea, adăugarea unui câmp Notes în tabelul Personification pentru a justifica anii de activitate înregistrați în dreptul persoanelor din baza de date, descompunerea câmpului Event Date în unitățile alcătuitoare – an, lună, zi –, precum și corectarea unor erori mărunte la informațiile introduse anterior.

Cu cele două arhive ale sale, orașul Alba Iulia constituie una din opririle obligatorii în parcursul căutării unor noi surse care să se dovedească utile pentru finalitatea proiectului DaT18. Perioada de cercetare de o săptămână petrecută acolo, din 6 în 14 februarie, mi-a permis să studiez atât colecțiile Serviciului Județean Alba al Arhivelor Naționale, cât și pe cele ale Arhivei Arhidiecezei Romano-Catolice a Transilvaniei. În ciuda păstrării unor fonduri importante din perioada stăpânirii Habsburgilor, pierderile suferite în decursul timpului au făcut ca astăzi filiala locală a Arhivelor Naționale să mai conserve doar puține documente de natură administrativă sau fiscală relevante pentru secolul al XVIII-lea. În schimb, foarte bogate în date s-au dovedit fondurile provenite de la Biserica Unită (Mitropolia Română Unită Blaj, Acte neînregistrate, respectiv Cabinetul Mitropolitului), direct implicată în tensiunile confesionale și beneficiind prin aceasta de un acces privilegiat la informații, fie sub forma copiilor de rapoarte oficiale, fie sub cea corespondenței purtate cu diverși funcționari de rang înalt din principat. De altfel, din aceeași sferă provin și documentele identificate în Arhiva Arhidiecezei (Vegyes iratok, Más vallásokkal kapcsolatos iratok), instanțele ecleziastice romano-catolice încercând în epocă să sprijine unirea religioasă în fața valului de contestări ortodoxe.

Cu ocazia aniversării celor 100 de ani de la înființarea Institutului de Istorie Națională din Cluj, succesorul contemporan al acelei instituții a organizat între 3 și 5 februarie o conferință internațională dedicată temei metodelor și paradigmelor actuale ale cercetării. Pe lângă festivitățile oarecum copleșitoare care au marcat momentul, conferința în sine a propus o agendă încărcată, cu peste 15 secțiuni desfășurate în paralel. Printre acestea, Dr. Mihai Olaru a avut inițiativa întrunirii unei sesiuni având în centru tema fierbinte a necinstei de-a lungul perioadei medievale și moderne timpurii. Ea mi-a oferit astfel cadrul ideal pentru prezentarea unei comunicări despre sursele averii acumulate de episcopul Dionisije Novaković în decursul păstoririi sale în Transilvania, evidențiind modurile în care acesta a abuzat de funcția deținută pentru a-și spori veniturile. Așa cum avea să o arate ancheta ordonată de Habsburgi, în final totul stătea în legătură cu taxarea preoților din subordine, ceea ce ne ajută să explicăm creșterea numărului de hirotoniri din ultimul său an de mandat, pe care baza de date DaT18 îl surprinde.

Centrul Digital Humanities Transilvania din cadrul Universității Babeș-Bolyai a organizat în zilele de 27–29 noiembrie a doua ediție a unei conferințe internaționale dedicate exclusiv domeniului în plină ascensiune al digital humanities, care a reunit aproximativ 30 de specialiștii proveniți din diverse instituții și inițiative academice. Accentul ediției din acest an a fost așezat pe noile metodologii și tehnologii folosite în cercetarea istorică, multe dintre prezentări ilustrând abordări și rezultate inovatoare. În acest context, experiența lucrului cu sursele și a construirii bazei de date DaT18 au constituit un subiect ideal, cu atât mai binevenit în fața unei audiențe interesate de cercetări având tematică transilvăneană. Comunicarea a fost însoțită de o demonstrație în timp real a aplicației online, cu indicarea principalelor funcții și a dezvoltărilor preconizate pe termen scurt și mediu. Organizatorii au reușit să atașeze conferinței propriu-zise și un workshop despre utilizarea Nodegoat, platformă care oferă posibilități foarte interesante pentru vizualizarea datelor spațiale cuprinse în baza de date DaT18. Nu în cele din urmă, deplasarea a fost și o ocazie pentru un stagiu de două zile la Serviciul Județean Cluj al Arhivelor Naționale, cu parcurgerea informațiilor din inventarele fondurilor referitoare la fostele unități administrative din centrul și nordul Transilvaniei în căutarea unor eventuale date din recensămintele fiscale ale veacului al XVIII-lea, deși documentele păstrate prezintă goluri semnificative.

Potrivit planificării și anunțurilor anterioare, baza de date dezvoltată în cadrul proiectului DaT18 este de astăzi disponibilă online în pagina dedicată (click aici), chiar la trecerea peste momentul care marchează mijlocul toamnei anului 2019. Versiunea actuală, 2.1, conține mai puțin de jumătate din resursele care vor fi disponibile în produsul final și este destinată atât ca o previzualizare a aplicației, cât și ca platformă de teste pentru funcționalitățile ei într-un mediu de folosire real. Toate intrările din baza de date privesc la acest moment clerul ortodox din Transilvania din perioada 1762–1767, deși mulți dintre ei își începuseră de fapt cariera în anii tulburărilor religioase din deceniile cinci–șase. Următoarea actualizare de proporții, care va include date suplimentare despre preoții eparhiei, este programată pentru aprilie 2020.

Problema contestării unirii religioase la mijlocul secolului al XVIII-lea de către ortodocșii din Transilvania stă în strânsă legătură cu strategiile dezvoltate de ierarhia sârbă în încercarea de a pretinde administrarea spirituală a românilor din Monarhie, în vreme ce aceștia, la rândul lor, au căutat sprijinul celor dintâi pentru a lupta împotriva constrângerilor catolice. În ciuda urmărilor evidente în planul dovezilor scrise din perioadă, investigațiile care să vizeze arhivele din Serbia au fost destul de rare. Tocmai ca o contrapondere față de această omisiune am ales Novi Sad ca o etapă aparte pe harta cercetării mele, fixându-mi baza acolo de la 14 septembrie până la 13 octombrie. Orașul mi-a permis să folosesc documentele păstrate în arhivele locale provenite de la Deputăția Iliră (Arhiv Vojvodine, fond F.5 - Ilirska Dvorska Komisija i Deputacija), ca și pe cele din arhivele ecleziastice din Sremski Karlovci, aflate în imediata apropiere (Arhiv SANU, fond Mitropolitsko-patrijaršijski arhiv "A" și "B"). Ambele arhive s-au dovedit extrem de utile scopurilor proiectului DaT18, adăugând un material documentar semnificativ pentru cunoașterea conducătorilor revoltei din anii 1740–1750, atât în calitate de petiționari, cât și de urmăriți supuși interogatoriilor, dar și a schimbărilor intervenite în discursul birocrației imperiale pe marginea dezacordului și toleranței.

Ca fostă capitală a Monarhiei Habsburgilor, Viena a moștenit după 1918 o mare parte a actelor create de birocrația centrală în cursul secolelor în care a stăpânit largi porțiuni din Europa Centrală. Deși asupra lor se concentrează atenția cercetătorilor interesați de trecutul Transilvaniei de mai bine de o sută de ani, volumul enorm al documentelor rămâne copleșitor și garantează descoperiri substanțiale cu fiecare nouă incursiune. Cercetarea pe care am desfășurat-o pe parcursul lunilor iulie și august a urmărit documentele privitoare la Transilvania păstrate în două dintre secțiunile majore ale Arhivei de Stat a Austriei, anume Haus-, Hof- und Staatsarchiv, destinată ca arhivă centrală a dinastiei, respectiv Finanz- und Hofkammerarchiv, care reunește fondurile autorității financiare centrale a Imperiului Habsburgilor. Datorită modului specific în care era guvernat statul în perioada premodernă, atribuțiile Camerei Aulice se extindeau mult dincolo de chestiunile care țineau de taxe și venituri. De aceea, dacă primul compartiment a dovedit un caracter foarte eterogen, documentele identificate în cea de a doua secțiune au fost, în majoritate, procese-verbale ale diverselor ședințe ministeriale care au dezbătut politica imperială față de românii ortodocși din Transilvania, atât înainte cât și după acordarea toleranței, deși cu relativ puține mărturii directe provenite din provincie care să fi supraviețuit în respectivele dosare. În ciuda acestui neajuns, ele reprezintă dovezi de primă mână despre modul în care a evoluat în timp perspectiva Habsburgilor asupra problemei ortodoxe în principat și oferă, totodată, sugestii importante privind direcțiile în care acest proiect ar putea fi continuat pentru perioada de după 1762.

Explorarea arhivelor locale în căutarea mărturiilor neglijate despre revolta de la mijlocul secolului al XVIII-lea din Transilvania este esențială pentru construirea bazei de date DaT18 și pentru studiile de caz care să o ilustreze. Filiala Mureș a Arhivelor Naționale ale României pune la dispoziția cercetătorului un eșantion tipic al documentelor referitoare la administrarea de zi cu zi a Transilvaniei habsburgice, incluzând fonduri ale corespondenței dintre Guvernul central și autoritățile locale. Acestea acoperă nu doar scaunul secuiesc al Mureșului, ci și comitatul vecin al Târnavei, iar această alăturare a celor două arhive m-a determinat să planific o cercetare la Târgu Mureș în perioada 3–14 iunie. Obiectivul meu a fost acela de a identifica și fotografia documentele recensămintelor fiscale, care însă pentru perioada în discuție nu supraviețuiesc decât cu referire la scaunul Mureș (Scaunul Mureș, seria Conscripții fiscale). În același timp, stagiul s-a dovedit util pentru a investiga modul în care politica Habsburgilor cu referire la disidența, iar ulterior toleranța ortodocșilor a fost transferată de la centru către hotarele provinciei, printr-o cercetare amănunțită a decretelor adresate birocrației comitatense și scăunale (Scaunul Mureș, seria Ordine și dispoziții, Comitatul Târnava, seria Acte politico-administrative).

Pe 10 și 11 mai 2019 Societatea pentru Studiul Secolului al XVIII-lea în Sud-Estul Europei (SOG 18) a găzduit la Graz o conferință sub titlul „The 18th Century as Period of Innovation”, axată în jurul ideilor, practicilor și urmărilor schimbării în cursul epocii enunțate. În privința acoperirii geografice, cele aproape 15 comunicări s-au concentrat asupra stăpânirilor venețiene, otomane și, desigur, habsburgice din această regiune. În cadrul astfel delimitat, Transilvania a fost subiectul a numeroase studii de caz, participanții ocupându-se de consecințele toleranței în epoca lui Iosif II, promovarea loialității dinastice în rândul românilor greco-catolici, semnificația unui program iconografic care îl asocia pe monarhul din Viena Sfântului Iosif sau primele răspunsuri ecologiste față de distrugerea și exploatarea pădurilor. Conferința a constituit așadar un mediu ideal pentru prezentarea celor mai recente rezultate ale investigațiilor mele cu privire la memoriile adresate de ortodocșii ardeleni administrației provinciale și centrale în apărarea libertății lor de credință. Comunicarea a avut în vedere trei compartimente majore ale inovării, care au privit noua practică a semnării petițiilor și transformările organizaționale pe care ea le-a presupus în anii 1750, legăturile dintre plângerile cu conținut socio-economic mai timpurii și solicitările cu caracter religios ulterioare, care sugerează transferul unui model politic dinspre stat către supușii săi, precum și motivațiile și eforturile Habsburgilor de a reașeza petițiile în centrul dialogului politic cu scopul aplanării tensiunilor la finele deceniului șase și începutul celui următor.

Institutul de Științe Sociale (ICS) al Universității din Lisabona a găzduit în perioada 13–15 februarie 2019 conferința internațională „Petitions in the Age of Atlantic Revolutions (c. 1760 – c. 1840)”, care a avut ambiția să se constituie într-un cadru de dezbatere asupra mecanismelor de comunicare politică ce au făcut posibile exprimarea doleanțelor și negocierea în interiorul statelor atlantice în perioada de trecere de la Vechiul Regim către regimurile liberale moderne. Comunicările celor aproape 50 de participanți au constituit tot atâtea studii de caz despre cultura petiționară afirmată de o parte și de cealaltă a Atlanticului, atât în metropole, cât și în colonii. Acestea au reflectat fidel dezvoltarea recentă a domeniului, acoperind subiecte precum practicile și intermediarii implicați, vocea femeilor și cea a sclavilor, retorica folosită de diversele categorii sociale și continuitățile între epocile istorice. În același timp, alocuțiunile plenare ale lui Jack P. Greene și Simona Cerutti au reflectat asupra consecințelor mai largi ale petițiilor în ceea ce privește construirea și funcționarea imperiilor transatlantice în modernitatea timpurie și, respectiv, asupra problemelor metodologice presupuse de încercarea de a identifica vocea oamenilor obișnuiți în petițiile adresate autorităților. În acest context, participarea mea a avut ca obiectiv plasarea într-un cadru comparativ european a petițiilor redactate de ortodocșii ardeleni la mijlocul secolului al XVIII-lea prin care cereau acordarea libertății de credință. Înscriindu-se în linia cercetărilor programate pentru anul în curs, comunicarea prezentată a urmărit prezumțiile teoretice care guvernau dreptul de a adresa memorii împăratului în provinciile Habsburgilor. Dintr-o posibilitate reprimată și care putea atrage pedepse serioase în cazul acelor petiții colective ce puneau sub semnul întrebării politica catolică a Monarhiei, cererile scrise ale supușilor au fost reașezate în chiar centrul schimburilor politice în decurs de doar câțiva ani la finalul deceniului șase. Demonstrația mea a subliniat rolul jucat de presiunea pusă de disidenții ortodocși asupra autorităților prin reluarea violențelor și invitarea intervenției Rusiei în sprijinul cauzei lor pentru a explica această transformare a modului în care curtea vieneză a interacționat cu vocea oamenilor de rând.

Semnalând schimbările de abordare petrecute în ultimele decenii în studierea istoriei diplomației, Universiteit Gent alături de Österreichische Akademie der Wissenschaften și de Koninklijke Vlaamse Academie van België voor Wetenschappen en Kunsten a organizat în zilele de 6–7 decembrie 2018 conferința internațională Addressing the Public Abroad: Strategies of Cultural and Public Diplomacy in the Early Modern Habsburg World (1550–1750). Cele trei alocuțiuni plenare și cele cinci secțiuni ale conferinței au oferit prilejul explorării strategiilor adoptate fie de actori din interiorul Monarhiei Habsburgilor în direcția influențării unor categorii de public din afară, fie de puteri străine pentru atragerea supușilor habsburgi în perioada cuprinsă între mijlocul secolului al XVI-lea și mijlocul secolului al XVIII-lea. Ancorată în cadrele proiectului DaT18, comunicarea mea s-a ocupat de apariția Rusiei ca protector al ortodocșilor ardeleni și de canalele de care s-a folosit aceasta pentru a se adresa opozanților români. Accentul a stat atât pe motivele pentru care curtea rusă a devenit interesată de conflictul religios din Transilvania, cât și pe implicațiile mai profunde cu privire la schimbările din planul politicii confesionale pe care le-a generat de partea Habsburgilor de-a lungul perioadei.

Sibiul este un loc însemnat pe harta proiectului DaT18. În cea mai mare parte a secolului al XVIII-lea orașul a funcționat ca o capitală a Transilvaniei, în timp ce magistratul urban și-a exercitat autoritatea asupra multora dintre satele care au jucat un rol principal în timpul protestelor ortodoxe. Această dublă poziționare se regăsește reflectată în colecțiile Serviciului Județean Sibiu al Arhivelor Naționale, care deține documente create de autoritățile militare și fiscale habsburgice, alături de acte provenite de la oficialii locali sași. Stagiul de cercetare de două săptămâni, derulat între 23 septembrie și 5 octombrie 2018, a oferit ocazia explorării în detaliu a fondurilor arhivistice relevante (Comandamentul general al armatei austriece din Transilvania, Magistratul orașului și scaunului Sibiu, Acte fasciculare – seria G: Probleme religioase, Urbarii și conscripții). În total au fost identificate și copiate sute de file de documente inedite, acoperind de la relatări despre opoziția religioasă la conscripții fiscale. Ele furnizează mărturii extinse atât despre oamenii aflați în spatele tulburărilor religioase din deceniile cinci–șase, cât și despre acțiunile lor pentru promovarea ortodoxiei bizantine la nivelul satelor.

Pe 21 septembrie 2018 Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” a găzduit un atelier intitulat „Sursele unei istorii (pre)moderne românești în Moldova și Valahia”, organizat de dr. Nicoleta Roman. Sesiunea a reunit cercetători de la institutele Academiei Române și de la universitățile din București și Iași. Comunicările lor s-au axat atât pe prezentarea unor proiecte recente sau aflate în derulare, cât și pe discutarea abordărilor metodologice adecvate diferitelor tipuri de surse. Problemele specifice presupuse de utilizarea anchetelor judiciare, interogatoriilor, conscripțiilor confesionale etc. au constituit principalul subiect al prezentării care a expus auditoriului obiectivele proiectului DaT18. Ziua s-a încheiat cu o masă rotundă dedicată discutării mijloacelor prin care cercetarea ar putea să contribuie la depășirea dificultăților pe care noile generații le au în a se apropia de faptele și metodele cunoașterii istorice.

Identificarea materialelor documentare inedite care privesc protestele ortodoxe din Transilvania și trecerea în etapa care a urmat epocii de contestare violentă a unirii cu Roma a debutat cu dreptul la intrarea în cea de a treia lună de implementare a proiectului. Între 5 și 22 iulie 2018 cercetarea a realizat investigarea unei părți semnificative a documentelor provenite de la organismele administrației centrale austriece din Transilvania, transferate în ultima parte a secolului al XIX-lea la Budapesta și păstrate astăzi în Arhivele Naționale ale Ungariei. Demersul a vizat două secțiuni precise din colecțiile Guvernului (F53: Gubernium Transylvanicum in politicis) și Tezaurariatului (F234: Erdélyi fiscalis levéltár). Ambele au condus la descoperirea unor informații bogate referitoare la dezacordul religios și la atitudinea autorităților în anii 1740–1750, ca și în legătură cu dezvoltarea instituțională a eparhiei în timpul păstoririi episcopului Dionisije Novaković în deceniul al șaptelea. Existența unor inventare detaliate și faptul că fondurile avute în vedere cu această ocazie erau disponibile în copii microfilmate a facilitat în mare măsură sarcina navigării rapide printre mii de documente și fotografierea celor cu relevanță pentru proiect.

Organizată din trei în trei ani, conferința Society for Romanian Studies s-a impus în decursul timpului ca unul dintre cele mai importante evenimente academice dedicate ansamblului culturii și civilizației românești. Ediția din 2018, organizată la București între 26–29 iunie, a atras un interes deosebit, bucurându-se de participarea a aproximativ 450 de conferențiari din 27 de țări, care au luat parte la cele 13 secțiuni distribuite în 10 sesiuni paralele. Cele mai multe prezentări s-au înscris în tema generală a conferinței, #Romania 100: Looking forward through the past, privită din unghiurile complementare ale istoriei, antropologiei, sociologiei, economiei, științelor politice etc., articulându-se astfel într-un efort cumulat de reflecție critică despre evoluția dificilă a României din 1918 și până astăzi. Cu acest prilej, proiectul DaT18 a înregistrat prima sa apariție publică, în cadrul unei secțiuni care a avut ca temă Biserica Ortodoxă Română și trecutul său comunist. Prezentarea susținută aici a abordat chestiunea eforturilor BOR de a modela amintirea violențelor comunitare din secolul al XVIII-lea cu scopul de a echivala ortodoxia cu românismul, atât înainte, cât și după 1989. Venind în etapele inițiale ale proiectului, ancheta asupra câtorva dintre titlurile fundamentale apărute în mediile Bisericii majoritare a avut ca obiectiv să evalueze stadiul actual al cunoașterii și să scruteze motivele pentru care dezbaterea istoriografică se află blocată de atâta vreme în același punct.