DaT18 în cifre
Trecutul multicultural al Europei Centrale s-a afirmat de-a lungul ultimelor decenii ca un subiect de cercetare distinct. În oglindă cu dezbaterile din societatea contemporană, a crescut constant interesul față de strategiile de a trata diversitatea religioasă, identitățile colective negociate și practicile de integrare adoptate de statele care au stăpânit peste această parte a continentului (Louthan et al. 2011; Feichtinger and Cohen 2014). Problema declinului persecuției și a afirmării toleranței religioase în epoca Luminilor aparține aceleiași linii de preocupări (Kaplan 2007). Găsirea unor interpretări adecvate depinde într-o măsură hotărâtoare de adunarea cât mai multor probe documentare și de construirea unor studii de caz cât mai numeroase, capabile să ilustreze multiplele nuanțe ale diferendelor și coabitării din modernitatea timpurie. Din această perspectivă, disputele religioase înverșunate care au zdruncinat comunitatea românească din Transilvania la mijlocul secolului al XVIII-lea, dezbinată de opțiunile confesionale divergente ale greco-catolicismului și ortodoxiei, împreună cu măsurile instituite de la Viena ca răspuns, reprezintă un teren fertil de cercetare pentru a împinge mai departe frontierele acestei cunoașteri.
În ultimii ani protestele religioase din perioada anilor 1740–1760 au făcut obiectul atenției sporite din partea istoricilor interesați de modul în care Biserica Unită a fost afectată de contestările ortodoxe (Ghitta 2001; Miron 2007; Stanciu et al. 2009; Miron 2015). Cu toate acestea, cercetarea nu a condus la o reevaluare în paralel a evoluției comunității ortodoxe pentru același interval de timp. Evenimentele acelor ani nu vorbesc însă numai despre cum opozanții au adus Biserica Greco-Catolică în pragul colapsului, ci și despre modul în care ei s-au străduit să readucă la viață instituția religioasă care se auto-identifica prin raportare la tradiția ortodoxiei bizantine. Înțelegerea noastră critică pe această temă este în continuare îndatorată masiv lucrărilor istoricilor de la începutul secolului al XX-lea și din perioada interbelică (Iorga 1902; Iorga 1915; Dragomir 1920–1930; Lupșa 1945) și acelora ale teologilor contemporani (Păcurariu 1968; Anuichi 1980; Săsăujan 2002). În ciuda faptului că oferă sugestii valoroase, modelul interpretativ pe care ele îl propun a fost foarte lent în a se adapta întrebărilor și metodelor de investigare istorică ce au evoluat continuu. Rezultatul a fost o permanentă distanțare între cunoașterea și interpretarea dezacordului religios al ortodocșilor din Transilvania și realitățile comparabile din alte spații ale Europei premoderne.
Abandonarea perspectivei religioase în favoarea unei abordări sociale a mișcărilor de protest ortodoxe este esențială pentru a produce o înnoire benefică a cercetării asupra acestui subiect. Proiectul DaT18 propune, de aceea, transferarea accentului dinspre elite către atitudinea mulțimilor și către conducătorii pe care ele i-au produs, urmărind să răspundă unei serii de întrebări strâns legate între ele:
- Cine au fost miile de anonimi din spatele mișcării contestatare de la nivelul fiecărui sat?
- Cum au fost distribuite rolurile de gen în interiorul opoziției religioase?
- Au fost conducătorii acesteia o nouă elită formată ca rezultat al disputei confesionale sau, mai degrabă, ei au fost recrutați din rândul foștilor greco-catolici cu o oarecare vizibilitate în plan local, care au schimbat însă tabăra?
- Pentru că mulți dintre ei au fost preoți, ce rol au jucat diferențele de statut economic și social în alegerea lor religioasă?
- Ce ne spune vârsta despre ei – au fost aceștia reflectarea unei generații mai tinere care a căutat să se afirme sau, dimpotrivă, se înscriu în categoria unor conservatori de vârstă înaintată?
- În fine, cum a depășit această elită trecerea de la epoca confruntării la cea a exercițiului liber al propriei confesiuni?
În plus:
- Care au fost canalele de care s-au folosit pentru a-și incita camarazii să protesteze?
- Cine au fost cei care au funcționat ca intermediari între știutorii de carte și mediile analfabete din această provincie majoritar rurală din Europa Central-Orientală?
- Cât de extinse în societate au fost idealurile transmise de textele politice pe care le-au prezentat?
- Cum și în ce grad a putut vocea acestor supuși ai unei monarhii moderne timpurii să-i influențeze în luarea deciziilor care îi priveau pe deținătorii de drept ai puterii politice?
O expunere completă pe marginea acestor subiecte se lovește de câteva obstacole importante, în primul rând absența celor mai timpuri înregistrări interne ale eparhiei ortodoxe, care au fost distruse în evenimentele tumultuoase din secolul al XIX-lea, în vreme ce alte documente din epocă sunt risipite în arhive din Sibiu, Cluj-Napoca, Alba Iulia, Viena, Budapesta, Novi Sad și la alți deținători regionali de mai mică amploare. În vreme ce o parte a acestor mărturii au fost deja publicate în ultima sută de ani, incluzând recensămintele confesionale majore și diverse anchete referitoare la desfășurarea protestelor, este în continuare nevoie de un efort considerabil pentru identificarea în fondurile de arhivă a actelor neglijate anterior, mai ales cu privire la manifestările mărunte ale disidenței.
Adunarea lor este, în realitate, partea cea mai ușoară, adevărata dificultate venind din a face ca toate aceste documente să vorbească despre lucruri pentru care nu erau inițial menite, dar pe care totuși le conțin. De aceea, deși rămâne adânc ancorată în tradiția analizei istorice bazate pe surse primare, cercetarea propusă se construiește printr-o abordare multidisciplinară, împrumutând elemente metodologice din sociologie, antropologie, studii politice și lingvistică, pe lângă poziționarea la intersecția mai multor curente istoriografice. Pe măsură ce identificarea materialelor manuscrise și edite va înainta, cercetarea urmează să se despartă în două direcții distincte de analiză.
Proiectul acoperă două obiective strâns împletite: (1) interpretarea disidenței ortodoxe din Transilvania folosind metodele istoriei sociale și (2) reevaluarea practicilor politice ale categoriilor subordonate implicate în protestele împotriva Bisericii Greco-Catolice (Unite).
1. Cercetarea aspiră să se îndepărteze de perspectiva religioasă tradițională asupra evenimentelor de la mijlocul secolului al XVIII-lea în favoarea unei abordări care să privilegieze ce s-a aflat dincolo de suprafața protestelor. În acest scop, primul obiectiv asumat este reconstruirea unei biografii colective a celor de la vârful mișcării de opoziție religioasă din Transilvania. Deoarece implică lucrul cu sute sau chiar mii de indivizi ale căror detalii de viață sunt imposibil de urmărit cu precizie, istoria socială a protestelor ortodoxe va fi analizată cu mijloacele prosopografiei. Această metodă a fost folosită cu succes de către cercetători în deceniile din urmă pentru a depăși tăcerea surselor în legătură cu oamenii obișnuiți pe care îi studiau, din antichitate până la trecutul recent. Înregistrările create de autoritățile habsburgice (anchete judiciare, audieri de martori, recensăminte religioase și fiscale etc.) oferă istoricilor un material bogat pentru o astfel de abordare: numele, vârsta, genul, locul nașterii sau cel al reședinței, statutul social, resursele economice și, pe alocuri, rolul jucat în evenimente. Deși categoriile diferite de surse vor asigura informații de o manieră foarte neomogenă, punerea acestor elemente împreună într-o bază de date relațională deschide șansa de a depăși golurile inerente din documente. Astfel, obiectivul derivat al creării unei meta-surse care constă într-o listă a persoanelor identificate în funcție de nume și de detaliile biografice disponibile, ce urmează a fi accesibilă printr-o aplicație online, va conduce la posibilitatea de a lega între ele diferitele instanțe în care o persoană a fost înregistrată pentru a recompune o imagine de ansamblu mai completă. Eșantionul obținut va putea fi interogat prin intermediul analizei statistice în vederea obținerii unei cunoașteri mai bune a structurilor sociale responsabile de răspândirea dezacordului religios.
2. Mărturiile documentare despre disputele religioase din Transilvania din anii 1740–1760 constituie de asemenea baza pentru cel de al doilea obiectiv al proiectului, care urmărește reevaluarea formelor de participare politică, interacțiune, ca și a idealurilor grupurilor subordonate. Derivându-și inspirația metodologică din abordările denumite în mod frecvent „istoria de jos”, el pornește de la studierea corpului eterogen de texte politice redactate de disidenții ortodocși, fie ele petiții, manifeste sau chiar acte de violență învestite cu semnificație politică. Atenția se va concentra asupra acelor practici care au făcut posibilă realizarea interacțiunii discursive în afara cadrului strict al sociabilității tipice pentru societățile liberale, în paralel cu urmărirea impactului cererilor provenite de la supuși în formularea politicii de toleranță religioasă în Monarhia Habsburgilor. Această abordare va conduce ulterior la a fixa apariția unei sfere publice „plebee”, concept care derivă din teoria lui Habermas, dar integrează contribuțiile mai recente care au indicat pluralitatea categoriilor de public. Istoricii au arătat deja că, peste tot în Europa, potențialul pentru exprimarea criticilor politice s-a extins mult dincolo de cercul restrâns al celor cu o anume educație. Totuși, studiile referitoare la toleranța religioasă din Monarhia Habsburgilor în secolul al XVIII-lea au continuat să sublinieze doar evoluția conceptului în rândul deținătorilor iluminiști ai puterii, neglijând capacitatea de acțiune a oamenilor simpli care locuiau în acele provincii. Studiul de caz al Transilvaniei va putea aduce un spor de cunoaștere cu privire la modul în care relațiile de putere au fost negociate între supuși și elite spre finele Vechiului Regim.
Ambele paliere ale abordării încurajează analize care trec dincolo de semnificația strict provincială a subiectului. Investigația asupra pluralismului în context premodern, la intersecția dintre modul în care în care comunitățile au conviețuit cu diversitatea confesională și maniera în care statul a încercat să o controleze, deschide accesul spre un teritoriu care în ultima vreme a stat tot mai des în atenția istoricilor. Perioada de criză de la mijlocul secolului al XVIII-lea oferă cadrul pentru a formula întrebări și a căuta răspunsuri care să contribuie la dezbaterea actuală despre cronologia, semnificațiile și consecințele iosefinismului, prin asumarea unei viziuni din afara statului și prin sublinierea, în schimb, a capacității de acțiune a oamenilor simpli. Studiul de caz va fi deci util istoricilor din arii diferite de specializare, punându-le la îndemână informații ignorate până acum și repoziționând Transilvania premodernă pe harta cercetării contemporane.
Articole
„Digital Data and Prosopography: Preliminary Results of the DaT18 Database”, în Annales Universitatis Apulensis, Series Historica, 25, 1 (2021), pp. 105–121. (https://doi.org/10.29302/auash.2021.25.1.6)
„DaT18 Database: A Prosopographical Approach to the Study of the Social Structures of Religious Dissent in Mid-Eighteenth-Century Transylvania", în Studia UBB Digitalia, 65, 1 (2020), pp. 53–69. (https://doi.org/10.24193/subbdigitalia.2020.1.04)
„Cum să pornești o revoltă în veacul al XVIII-lea: Activism, adunări publice și propagandă în comunitățile ortodoxe din Transilvania (1740–1760)", în Revista Istorică 28, 5–6 (2017), pp. 479–498.
Comunicări la conferințe
„Pe urma banilor: O investigație din secolul al XVIII-lea asupra surselor averii adunate de episcopul Dionisije Novaković în Transilvania”, la conferința internațională Istoria și scrisul istoric azi: Opțiuni metodologice, paradigme, agendă, Institutul de Istorie George Barițiu, Cluj-Napoca, 3–5 februarie 2020
„DaT18 Database: A Prosopographical Approach to the Study of the Social Structures of Religious Dissent in Mid-Eighteenth-Century Transylvania”, la conferința internațională DigiHUBB Days, Centrul Digital Humanities Transilvania, Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca, 27–29 noiembrie 2019
„The changing practice of petitioning: State power, religious dissent and political communication in mid-eighteenth-century Transylvania" la conferința internațională The 18th Century as Period of Innovation, Society for 18th Century Studies on South Eastern Europe, Universität Graz, Graz, 10–11 mai 2019
„Averting the dangers of sedition: Religious dissent, public opinion and petition practices in the Habsburg Monarchy around 1760” la conferința internațională Petitions in the Age of Atlantic Revolutions (c.1760 – c.1840), Instituto de Ciências Sociais, Universidade de Lisboa, Lisabona, 13–15 februarie 2019
„Patrons from the East: Russia and the Orthodox Public in Habsburg Transylvania, 1740s–1750s”, la conferința internațională Addressing the Public Abroad: Strategies of Cultural and Public Diplomacy in the Early Modern Habsburg World (1550–1750), Universiteit Gent, Bruxelles, 6–7 decembrie 2018
„Spre o istorie socială a disidenței religioase. Un inventar al surselor referitoare la protestele ortodocșilor din Transilvania la mijlocul secolului al XVIII-lea”, la atelierul Sursele unei istorii (pre)moderne românești în Moldova și Valahia, Institutul de Istorie N. Iorga, București, 21 septembrie 2018
„Embodying the nation: memory, symbols, and identity in 20th century Orthodox narratives of 18th century religious dissent”, la conferința Society for Romanian Studies #Romania 100: Looking forward through the Past, București, 26–29 iunie 2018
Rapoarte științifice
2020 – Descarcă raportul integral
2019 – Descarcă raportul integral
2018 – Descarcă raportul integral
Mai multe detalii despre activitățile din proiect sunt disponibile în cadrul secțiunii Știri și evenimente.
Bibliografie
Anuichi, Silviu. 1980. Relațiile bisericești româno‐sârbe în secolele al XVII‐lea și al XVIII‐lea. București: Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române.
Beales, Derek. 1987–2009. Joseph II, vol. 1: In the shadow of Maria Theresa, 1741–1780; vol. 2: Against the world, 1780–1790. Cambridge: Cambridge University Press.
Beju, Ioan N., and Keith Hitchins. 1991. Biserica Ortodoxă Română în secolul XVIII: conscripții, statistici. Urbana, IL/Sibiu: n.p.
Calhoun, Craig, ed. 1992. Habermas and the public sphere. Cambridge, MA: The MIT Press.
Dragomir, Silviu. 1920–1930. Istoria desrobirei religioase a românilor din Ardeal în secolul XVIII. 2 vols. Sibiu: Editura și Tiparul Tipografiei Arhidiecezane.
Dumitran, Daniel, ed. 2012. Sub semnul toleranței. Bisericile din Transilvania în documente inedite: 1781–1790. Cluj-Napoca: Mega.
Evans, Robert J. W. 2006. Austria, Hungary and the Habsburgs. Essays on Central Europe, c. 1683–1867. Oxford: Oxford University Press.
Feichtinger, Johannes, and Gary B. Cohen, eds. 2014. Understanding multiculturalism: The Habsburg Central European experience. New York–Oxford: Berghahn Books.
Ghitta, Ovidiu. 2001. Nașterea unei Biserici. Biserica greco‐catolică din Sătmar în primul ei secol de existență (1667–1761). Cluj‐Napoca: Presa Universitară Clujeană.
Grel, Olle Peter, and Roy Porter, eds. 2000. Toleration in enlightenment Europe. Cambridge: Cambridge University Press.
Habermas, Jürgen. 1989. The structural transformations of the public sphere: An inquiry into a category of bourgeois society. Cambridge, MA: The MIT Press.
Hitchins, Keith. 1985. The idea of nation: The Romanians of Transylvania, 1691–1849. Bucharest: Editura Științifică și Enciclopedică.
Iorga, Nicolae. 1902. Sate și preoți din Ardeal. București: Carol Göbl.
Iorga, Nicolae. 1915. Istoria românilor din Ardeal și Ungaria. 2 vols. București: Casa Școalelor.
Kaplan, Benjamin J. 2007. Divided by faith: Religious conflict and the practice of toleration in early modern Europe. Cambridge, MA: The Belknap Press of Harvard University Press.
Keats-Rohan, K. S. B., ed. 2007. Prosopography Approaches and Applications: A Handbook. Oxford: The Unit for Prosopographical Research.
Louthan, Howard, Gary B. Cohen, and Franz A. J. Szabo, eds. 2011. Diversity and dissent: Negotiating religious difference in Central Europe, 1500–1800. New York: Berghahn Books.
Lupșa, Ștefan. 1945. Știri și documente despre Biserica Ortodoxă ardeleană după 1761. Sibiu: n.p.
Marte, Johann, ed. 2010–2015. Unirea românilor transilvăneni cu Biserica Romei/Die Union der Rumänen Siebenbürgens mit der Kirche von Rom. 2 vols. București: Editura Enciclopedică.
Miron, Greta-Monica. 2007. Biserica Greco‐Catolică din comitatul Cluj în secolul al XVIII‐lea. Cluj‐Napoca: Presa Universitară Clujeană.
Miron, Greta-Monica. 2015. Viață parohială și diversitate confesională în Transilvania secolului al XVIII-lea. Studiu de caz: uniți și ortodocși din comitatul Dăbâca. Cluj-Napoca: Mega.
Nedici, Radu. 2013. Formarea identității confesionale greco-catolice în Transilvania veacului al XVIII-lea: Biserică și comunitate. București: Editura Universității din București.
Nubola, Cecilia, and Andreas Würgler, eds. 2002. Suppliche e gravamina. Politica, amministrazione, giustizia negli Stati italiani e nel Sacro Romano Impero (secc. XIV–XVIII). Bologna: il Mulino.
Nubola, Cecilia, and Andreas Würgler, eds. 2004. Forme della comunicazione politica in Europa nei secoli XV–XVIII. Suppliche, gravamina, lettere. Bologna–Berlin: il Mulino.
Nubola, Cecilia, and Andreas Würgler, eds. 2006. Operare la resistenza: suppliche, gravamina e rivolte in Europa (secoli XV–XVIII). Bologna–Berlin: il Mulino.
Păcurariu, Mircea. 1968. Legăturile Bisericii Ortodoxe din Transilvania cu Țara Românească și Moldova în secolele XVI–XVIII. Sibiu: n.p.
Săsăujan, Mihai. 2002. Politica bisericească a Curții din Viena în Transilvania (1740–1761). Cluj‐Napoca: Presa Universitară Clujeană.
Stanciu, Laura, Keith Hitchins, and Daniel Dumitran, eds. 2009. Despre Biserica românilor din Transilvania: documente externe (1744–1754). Cluj‐Napoca: Mega.
Te Brake, Wayne. 1998. Shaping history: ordinary people in European politics, 1500–1700. Berkeley, CA: University of California Press.
Link-uri utile
